Detalii sfeclă prăjită în vid

Prăjirea în vid este o tehnică nouă de prăjire care prăjește alimentele la presiune scăzută. Aceasta presupune prăjirea alimentelor în ulei la temperaturi relativ scăzute sub presiune de vid. În cazul sfeclei prăjite în vid, această metodă poate produce chipsuri de sfeclă crocante, gustoase, cu mai puțin ulei decât omologii lor convenționali, prăjiți. Iată o explicație amănunțită despre cum să aspirați sfecla prăjită:

1. Selecția de sfeclă proaspătă și rezistentă este primul pas în preparare. Pentru a scăpa de orice murdărie sau poluanți, spălați-le bine. Cu ajutorul unui curățător de legume, curățați sfecla de coajă, apoi tăiați-o rondele care sunt uniform subțiri. Pentru a obține o grosime constantă, utilizați o mandolină sau un cuțit ascuțit.
2. Albire: Albirea feliilor de sfeclă va ajuta la păstrarea texturii și culorii lor atunci când sunt prăjite. Feliile de sfeclă se pun într-un ibric cu apă clocotită. Pentru a le înmuia ușor, gătiți-le pentru o perioadă scurtă de timp, adesea 3 până la 5 minute. Feliile de sfeclă trebuie scoase din apa clocotită și puse imediat într-o baie de gheață pentru a opri procesul de gătire și a le lăsa să se răcească. Feliile trebuie scurse și uscate cu prosoape de hârtie sau cu un prosop curat de bucătărie.
3. Feliile de sfeclă, albite și uscate, trebuie puse într-o cameră de vid făcută special pentru prăjit. Un recipient sigilat care poate susține o presiune scăzută se numește cameră cu vid. Are o intrare de ulei și o ieșire de extracție a aburului și a aerului.
4. Imersie în ulei: Umpleți camera de vid cu ulei vegetal adecvat, cum ar fi ulei de floarea soarelui sau de canola. Feliile de sfeclă trebuie acoperite complet în ulei. Procesul de crocant este facilitat de ulei, care servește drept conductă pentru transferul de căldură către sfeclă. În plus, presiunea scăzută din interiorul camerei de vid ajută la reducerea absorbției uleiului de către sfeclă.
5. Prăjiți alimentele în vid, mai întâi sigilând camera de vid. În funcție de aparatul particular, presiunea din interiorul camerei este scăzută treptat, adesea până la între 50 și 70 kPa. Presiunea scăzută reduce punctul de fierbere al apei, ceea ce scade riscul de supragătire, permițând umidității din sfeclă să se evapore la temperaturi mai scăzute.
6. Încălzire: Încălziți uleiul și feliile de sfeclă în camera de vid folosind o temperatură scăzută. De obicei, temperatura este între 80 și 100 de grade (176-212 grade F). Nuanțele unice, aromele și valoarea nutritivă a sfeclei sunt păstrate datorită acestei temperaturi mai scăzute, care ajută, de asemenea, să împiedice deteriorarea uleiului.
7. Pe măsură ce temperatura crește, umiditatea din interiorul sfeclei se transformă în abur, care este expulzat din camera de vid prin orificiu de evacuare, provocând crocant și deshidratare. Sfecla este uscată și transformată în chipsuri crocante de sfeclă ca rezultat al evaporării indusă de căldură a apei lor interne. În funcție de nivelul dorit de crocante și de grosimea feliei de sfeclă, procesul poate dura câteva ore.
8. Răcirea și scurgerea uleiului: Căldura este oprită și camera de vid este lăsată să se răcească atunci când chipsurile de sfeclă au atins textura necesară. Chipsurile de sfeclă sunt retrase ușor din ulei odată ce presiunea camerei atinge nivelurile atmosferice. Pentru a scurge excesul de ulei și a le lăsa să se răcească la temperatura camerei, se pun pe un grătar sau niște prosoape de hârtie.
9. Ambalare și depozitare: Pentru a-și păstra crocanta și aroma, chipsurile de sfeclă prăjite în vid trebuie păstrate în recipiente sigilate. Păstrați-le departe de lumina directă a soarelui într-un loc răcoros și uscat. Sfecla care a fost prăjită în vid și depozitată corespunzător poate dura câteva luni, deși este întotdeauna recomandabil să căutați simptomele de putrezire înainte de a mânca.

Tehnicile tradiționale de prăjire pot fi înlocuite cu prăjirea în vid, care utilizează mai puțin ulei și păstrează bunătatea inerentă a sfeclei. Chipsurile de sfeclă rezultate sunt crocante, colorate și intens aromate cu sfeclă. Ele pot fi consumate ca o gustare individuală, adăugate la salate ca garnitură sau folosite ca ingredient într-o varietate de bucătării pentru a oferi aromă și textura.